The Village Taverna, locul pentru care m-as intoarce in Corfu
Sunt multe locuri care mi-au placut pe insula Corfu si multe amintiri frumoase care mi-au ramas din fiecare vacanta avuta in Grecia, dar nimic nu se compara cu locul si oamenii despre care va voi povesti aici.
Corfu este o insula minunata despre care am scris intr-un articol separat, dar daca este ceva pentru care m-as intoarce in Moraitika este The Village Taverna. Ascunsa bine de agitatia si haosul din centrul statiunii, pe drumul spre satul vechi din Moraitika, dupa aproximativ 100 m de urcat, exista acest loc special unde m-am simtit ca acasa. Si sunt sigura ca nu doar eu am avut aceasta impresie , ci fiecare om care ii paseste pragul pleaca multumit si cu zambetul pe buze.
Taverna micuta, cu o terasa umbrita de o bolta si arbusti infloriti este o afacere de familie, condusa de Nicos. Sotia lui gateste, iar cele doua fiiice, Joana si Katia ajuta in bucatarie sau atunci cand este multa lume la mese, servesc alaturi de tatal lor. Buun, pana aici, nimic deosebit ati spune, dar povestea continua. In surdina se aude muzica greceasca , pasarelele canta si acopera placut muzica din fundal. Da, la Village Taverna se aud pasarile cantand…canari galbeni sau verzi ce apartin familiei.
Prima data ne-am asezat cuminti la o masa inconjurata de flori rosii si violet, tragand cu ochiul la mesele vecine unde toti se bucurau de bucate minunate cu atata pofta incat rabdarea noastra ajunsese la limite. Ne-a intampinat Joana cu un zambet cald pe buze intrebandu-ne ce dorim sa bem. Am comandat vin alb sec si apa si am deschis meniurile curiosi sa identificam felurile de mancare de la mesele vecine. Inutila treaba as zice, caci in doua secunde a aparut in fata noastra Nicos, the boss, care ne-a intrebat cam care ne sunt preferintele si am lasat alegerile in seama lui. Bine am facut si am uitat de meniuri de care nu ne-am mai atins nici atunci, nici in urmatoarele dati cand am revenit. Nicos stia mereu cam ce ne dorim.
In prima seara petrecuta la Village Taverna am gustat un aperitiv traditional facut cu branza feta delicioasa coapta pe o felie de paine prajita cu usturoi, totul imbalsamat cu un sos delicios din ceapa, vin si dumnezeu stie ce mirodenii mai erau acolo. La felul principal am avut gratar de pui cu sos de ciuperci si cartofi copti cu rozmarin , iar Andrei a gustat cel mai bun pui din viata lui, pulpa inmiresmata cu rozmarin, intr-un sos de vin si miere. Nu degeaba ne-a urat Nicos in loc de “pofta buna”, “ welcome home”. Si credeti-ma ca am ajuns acasa….ba poate mai bine chiar ( no offense draga mama, dar tu nu gatesti asa!).
Dupa ce ne-am lins farfuriile si degetele deopotriva, o toropeala placuta ne-a patruns pe amandoi si un zambet tamp s-a afisat pe fata noastra si nu ne-a mai parasit decat tarziu in noapte. Cand credeam ca nimic nu ne mai poate surprinde, Joana a venit cu o surpriza din partea casei, clatite in sos de miere si lamaie, facute chiar in fata noastra, asortate cu inghetata de lamaie. Nu am putut refuza si sincer nici nu ne-am dorit….cu burtile pline am insfacat linguritele si clatitele s-au evaporat in cateva secunde.
A doua zi am gustat cele mai bune chiftelute din legume alaturi de un sos tzatziki si dorada la gratar facuta in stil mare. Dorada are si ea o poveste. Nicos cumpara pestele viu in fiecare dimineata, sotia il gateste, iar dezosatul ii apartine lui Nicos pntru care este o placere si o onoare deosebita sa iti lase in farfurie un peste perfect de ingurgitat fara stresul vreunui os in farfurie….e o ceremonie in adevaratul sens al cuvantului.
In timpul mesei, am incerat sa observam atmosfera din taverna….toata lumea zambea multumita, Nicos si fetele salutau pe toata lumea cu aceeasi placere, iar multi dintre comeseni erau deja clienti fideli si vechi de-ai casei, impartasind glume si rasete. Nicos are o poveste sau mai multe de spus pentru fiecare in parte, vorbeste perfect engleza, la fel ca Joana si Katia si pur si simplu te face sa te simti minunat, incat nu iti mai vine sa pleci. Asa am aflat cateva secrete de gatit de la Nicos, cum se fac chiftelutele din legume cu branza feta, alaturi de celebru Tzatziki, cat de mult se bucura grecii sa manance ulei de masline proaspat la orice masa, negatit pentru a nu-i strica proprietatile sau chiar bandu-l pe stomacul gol ca medicament. In cateva minute petrecute cu el, ii afli povestea, timp in care impatureste servetelul in stil origami si iti lasa pe masa “ ceva de care sa iti aduci aminte” , asa cum ii place sa o spuna. Oamenii intra in taverna, il saluta, se imbratiseaza si se pupa prieteneste pe obraz ( asa cum poate ai face-o doar cu un prieten bun ) si la plecare trebuie neaparat sa ciocnesti cu el un paharel de “ tuica greceasca” facuta chiar de el. Turistii sunt turisti….ei vin si pleaca, dar cu toate astea Nicos isi face treaba cu pasiune, placere, dragoste, iar oamenii ii simt caldura si energia pozitiva pe care o emana.
De aceea ne-am dus si a doua oara si a treia si a patra si probabil ne-am fi tot dus daca mai aveam vacanta. E o mica comunitate de turisti care vin seara de seara pentru ca stiu ca la Nicos gasesc nu doar bucate din cele mai bune , ci caldura sufleteasca, atentie, buna dispozitie si asculta cu placere povesti mai mult sau mai putin personale, spune la un paharel de “tuica greceasca”.
Asadar daca vreti sa gustati ceva autentic si sa simtiti greceste , dar cumva “acasa”, mergeti cu incredere la The Village Taverna , in Moraitika, Corfu ( o gasiti pe drumul ce urca spre satul vechi, la aproaape 100 de metri de urcat; gasiti un singur indicator la drumul principal fix langa supermarchetul Coop).
Nu veti regreta!
Imi puteti spune va rog de cand este scris articolul? Mai este de actualitate? As vrea foarte mult sa fac o vizita la aceasta taverna
Multumesc
Este de anul trecut. Mergi cu toata increderea 🙂