Kefalonia Grecia: O vacanta cu familia (II)

Impresiile Cristinei pe Insula Kefalonia 2012 – partea II

(Parte I aici: Kefalonia Grecia: O vacanta cu familia I)

Cat de cat initiati in tainele insulelor ionice, am patruns cu ferryboat-ul intr-o Kefalonie amutita de vraja inserarii. Inca leganati de murmurul sirenelor marii, am lasat Fiskardo in urma noastra grabindu-ne spre portul Lixouri unde aveam rezervata cazarea.
De ce Lixouri ? Mi-ar fi greu sa spun asta: pe de-o parte, Lixouri este al doilea oras ca marime dupa capitala Argostoli din Kefalonia, pe de alta parte am avut de ales intre atatea locuri minunate din Kefalonia, incat cred ca raman multe alte oportunitati de explorat. Dar asta, bineinteles, intr-o vacanta viitoare !

Un prim avantaj in alegerea facuta a fost ca drumul din portul Fiskardo pana in Lixouri nu ne-a luat mai mult de o ora cu masina, un detaliu important cand ai doi copii extenuati motaind pe bancheta din spate. Ascuns in causul vestic al Kefaloniei si la o aruncatura de undita de capitala Argostoli, Lixouri ne-a fost o gazda primitoare in acea seara. Dupa ce ne-am cazat destul de tarziu la Hotelul Poseidon  (recomandat celor cu un buget moderat) in apropierea plajei, ne-am cufundat in somn pregatiti sa intampinam dimineata soarele si marea.

Kefalonia a fost şi ramane o alegere judicioasa pentru o familie cu copii mici care isi doreste o vacanta spectaculoasa, dar ferita de surprize neplacute. Insula ofera o paleta larga de aventuri de la cele cultural-religioase la cele tipic turistice, culinare sau de agrement, fiind in masura sa raspunda chiar si celor mai pretentiosi copilasi, asa cum sunt ai nostri! De altfel, fiecare membru al familiei noastre, de la cel mai mare la cel mai pitic, a gasit o forma de a-si satisface asteptarile in aceasta vacanta.

Nu suntem genul de familie care isi infige umbreluta pe plaja si epuizeaza crema solara in perfecte conditii de insolatie asteptand finalul sejurului. Avand avantajul masinii personale (gasiti detalii legate despre cum sa ajungeti pe Kefalonia cu masina personala aici: Bucuresti Kefalonia), ne-am dorit o vacanta activa din care sa ramanem cu amintiri frumoase si variate. Desi plaja din Lixouri are tot ce-i trebuie pentru o familie, am explorat si cateva din plajele din apropierea capitalei Argostoli (Makris Gialos), Fiskardo (Myrtos) sau Sami (Antisamos).

Probabil imi scapa numele altor paradisuri albastre in care ne-am oprit absolut din intamplare, in drum spre impresionantele pesteri Melisanni si Drogarati. E greu sa tii pasul cu toate colturile acestui mic eden ionian, desi numeroasele fotografii facute dovedesc ca albastrul are sute si sute de nuante in bataia soarelui Kefaloniei!

Geografic si demografic, Kefalonia este cea mai mare insula din arhipelagul ionic. Nu fara unele accente mitologice greu de despartit de tot ce inseamna Grecia de astazi, Kefalonia a devenit regiune administrativa de sine statatoare despartindu-se in 2011 de Ithaca. Insula penduleaza intre accentele ortodoxe pregnante in anumite locuri si cele mitologice ancestrale.

Localnicii mi-au povestit ca, potrivit legendelor, Kefalonia ar fi fost adevarata casa demna de un rege cum a fost Odiseu si nu plapanda Ithaca, vecina insulara din est. Probabil adevarul e undeva la mijloc si cred ca e mult mai important sa gusti povestile locului, decat sa cauti adevaruri fade.

De la mitologie la religie nu a fost decat un pas. Ca orice alta insula greceasca, Kefalonia are si ea un ocrotitor: Sfantul Gherasim. Intr-una din zilele (au fost putine!) in care soarele se juca in spatele norilor, am luat masina si am pornit spre capitala Argostoli. Ne-am oprit in Lassi pentru a vizita pestera unde a trait Sfantul Gherasim si apoi ne-am continuat drumul pana in mijlocul Vaii Omala la Manastirea de maici inchinata Sfantului Gherasim.

Mi-amintesc foarte bine de acea excursie nu numai pentru ca maicutele au fost deosebit de primitoare cu noi, dar si pentru ca Mihai si Maria au fost ceva mai zburdalnici decat de obicei. Probabil fascinati de sarcofagul de argint ce adaposteste moastele Sfantului Gherasim, cei doi dracusori au inceput sa-i dea tarcoale investigand cum ar putea sa-l deschida. Din fericire maicutele au fost mai putin atente cu ei decat cu noi si am iesit de acolo fara a provoca pagube semnificative.

Din punct de vedere gastronomic, bineinteles ca ne-am dat liber poftelor, doar eram in vacanta! A fost un deliciu sa gust din bunatatile specifice insulei, dar si din cele continentale ce abunda in tavernele din Kefalonia. Nici copiii nu s-au lasat mai prejos, iar sotul meu, ce sa mai spun, mi-a cerut sa-mi notez reteta placintei kefaloniene majestral servita la taverna noastra de seara din Lixouri! Am navigat printre souvlaki, stiffado de vita, miel inecat in sos de lamaie, suculentele vinete coapte sau satioasele salate cu feta. As putea continua cu desertul la nesfarsit!

Desigur, vacanta noastra de doua saptamani nu a fost lipsita si de alte intamplari mai putin fericite: Alex a tinut sa-mi demonstreze cat de bine se pricepe la jet ski (adica deloc) pe plaja din Antisamos si in loc de experienta, a dobandit o entorsa la glezna care l-a linistit pe final de sejur. Din fericire, asigurarea de sanatate si-a dovedit utilitatea pentru ca vizita la medic a fost necesara, dar benefica.
Mihai a reusit si el performanta de face o insolatie intr-una din zilele cand soarele a sarit de 35°, iar protectia solara nu si-a mai facut efectul. Nici una din cele doua aventuri nu a umbrit sejurul nostru in Kefalonia, mai ales ca cei doi isi amintesc ispravile din vacanta cu zambetul pe buze.

Era a treia oara cand ne aflam in Grecia, dar prima data cand alesesem Kefalonia. Grecia insulara pastreaza aceleasi note de legenda ca si partea continentala si nici nu ar putea sa fie altfel. In mitologie, ospitalitatea era un drept divin astfel ca gradul de ospitalitate aratat fata de oaspeti fixa statutul social al gazdei. Ospitalitatea, simplitatea si caldura cu care localnicii intampina turistii te fac sa te simti acasa si parte integranta dintr-o familie mai mare.

Grecii continentali si insulari nu se dezmint nici astazi de mostenirea zeilor olimpieni, dovada sta calitatea turismului familial pe care il ofera in permanenta. Rasfatul cultural, culinar sau de agrement este unul din motivele esentiale pentru care in mod cert vom reveni in Kefalonia, poate si pentru a ma asigura ca mi-am notat corect reteta placintei cu carne!

(Parte I aici: Kefalonia Grecia: O vacanta cu familia I)