Kefalonia Grecia: O vacanta cu familia (I)

Impresiile Cristinei pe Insula Kefalonia 2012 – partea I

Vara trecuta am petrecut un sejur nemaipomenit in Kefalonia impreuna cu sotul si cei doi copii (informatii despre insula gasiti aici: Kefalonia). Pentru ca nu era nici prima, nici ultima data cand calatoream in Grecia, ne-am hotarat sa renuntam la ofertele agentiilor de turism si sa ne deplasam cu masina personala. Era mult mai practic si mai imprevizibil! Am ales traseul Bucuresti Kefalonia cu o scurta oprire in Lefkada. Chiar daca cei 1080 de km pot parea o eternitate, peisajele, tunelul subacvatic sau ferryboat-ul spre Kefalonia au facut deliciul celor mici.

Am pornit dimineata devreme lasand in spate un Bucuresti ploios si innorat, dar avand in fata promisiunea unei vacante plina de soare si peripetii. Primul stop l-am facut la Ruse unde am decartat 6 euro dus-intors. La cel mult 2 km de pod, am obtinut si vigneta de Bulgaria de la o benzinarie Shell. Noi am luat-o pentru o luna pentru ca ne doream un sejur de minim doua saptamani, dar exista si optiunea de o saptamana. Desigur, nu e nevoie de vigneta in Grecia: plata se face la accesul pe fiecare autostrada in functie de traseul dorit.

Astfel, am purces voiosi, voinici spre Kulata, lasand in spate Pleven si ocolind Sofia pe centura, ruland pe autostrada A5 pana la vama. Mi-amintesc ca Alex, sotul meu, a insistat sa facem un plin sanatos de benzina inainte sa trecem in Grecia: e ceva mai scumpa la ei direct de pe autostrada! Initial ne propusesem sa conducem fara oprire pana in Lefkada si sa ne bucuram de soare chiar a doua zi: nu a fost sa fie dupa programul meu pentru ca Mariei i s-a facut rau pe drum si atunci am innoptat in Metsovo la Hotel Adonis, iar copiii si-au revenit din oboseala.

Si nu a fost deloc o idee rea pentru ca a doua zi ne-am adunat devreme si am repornit pe autostrada Egnatia Odos pana la Preveza. Parca aud si acum strigatele de uimire ale micutilor cand am patruns pe sub tunelul subacvatic sau cand am traversat podul plutitor spre Lefkada. Bine, recunosc: si eu m-am simtit copil in momentul respectiv! Era prima data cand alegeam acel traseu si probabil ca vom repeta aventura. (mai multe despre traseul spre Lefkada aici: Bucuresti Lefkada)

Ne-am oprit in Lefkada Town initial doar pentru masa de pranz, dar n-a fost sa fie dupa noi. Copiii au insistat sa ramana pe plaja, iar noi doi ne doream sa gustam pe indelete paradisul ionic lefkadian. In fine, eram in vacanta si nu ne grabeam sa parasim portul: am cazut prada ispitei cautand la intamplare o cazare de o noapte in apropierea portului Katsiki (una din cele mai frumoase plaje de pe insula, un top 3 al plajelor gasiti aici: Plaje Lefkada), hotarati sa exploram imprejurimile salbatice. Chiar daca eram la sfarsitul lui august, pretul unui apartament a sarit de 100 de euro pe noapte asa ca data viitoare in mod cert vom face rezervari.

Cele doua zile petrecute acolo ne-au deschis portile spre o Grecie insulara autentica, stropita cu vinuri rare si cufundata in legende: Safo si-ar fi gasit sfarsitul tragic in mare aruncandu-se de pe una dintre stancile care creioneaza tarmul Lefkadei. Noi am fost ceva mai practici pentru ca ne-am ferit de stanci preferand sa ne pierdem in labirintul de stradute care, intr-un fel sau altul, ne ispiteau inapoi spre plaja.

A doua zi spre asfintit, cu regretele de rigoare, am parasit Lefkada luand ultimul ferryboat din Vasiliki cu destinatia Fiskardo (Kefalonia). Taxa de 35 euro pentru masina si cei 8 euro de persoana par un pret rezonabil, as spune, pentru o mica odisee la ceas de seara.

Va urma …