Insula Thassos, perla verde a egeei

Impresiile lui Ionut pe Insula Thassos 2011

Nefiind un adept al ideei de organizare excesiva a concediului anual (sau a oricarei alte perioade de repaus), am lasat vacanta de anul trecut pe ultimii metri. Intamplarea a facut ca atunci cand mi-a venit chef de duca sa-mi cada in mana o harta a Greciei, iar insula Thassos parea a fi cea mai accesibila din punct de vedere al traseului rutier. Am pus mana pe telefon si am sunat la cateva pensiuni. Am rezervat un sejur de 10 zile in Skala Potamia.

Alegerea de a calatori cu masina personala a venit firesc, deoarece mi-am dorit sa beneficiez de libertate totala de miscare, iar in plus, traseul ales (Bucuresti – Ruse – Zlatograd – Thassos) nu are mai mult de 570 km. Increzator in calitatile mele de sofer si in Loganul credincios, am incarcat entuziasmat in GPS harta Greciei si a Bulgariei, am setat traseul si am pornit calatoria catre insula Thassos. (mai multe informatii legate de insula gasiti aici: Despre Thassos)

Desi in oglinda retrovizoare orasul cenusiu se micsora cu fiecare kilometru inghitit de un imens orizont albastru, nu am realizat ca excursia mea catre insula Thassos incepuse decat atunci cand un vames bulgar mi-a cerut politicos, intr-o romana impecabila, pasaportul. Dupa asta sentimentul se libertate a crescut direct proportional cu scurtarea distantei, atingand apogeul pe feribotul care face legatura intre Keramoti si Thassos, unde, impreuna cu ceilalti pasageri, am fost asaltati de escadrile intregi de pescarusi speculanti care insfacau din zbor, cu o precizie incredibila, ofrandele oferite de generosii calatori ai vasului.

Dupa ce am debarcat pe insula intr-un port intesat de ambarcatiuni pescaresti, m-am indreptat catre gazda mea din Skala Potamia. Ajuns intr-un final la destinatie, am fost cazat in ceea ce, personal, am crezut ca este Paradisul. O camera linistita amplasata chiar in mijlocul unei livezi de maslini seculari, la marginea careia se deschidea nesfarsita Egee, totul la doar 50 de Euro/zi…Paradisul e accesibil mi-am zis.

Au urmat zile lungi si dogoritoare in care am batut insula greceasca de la nord la sud si de la est la vest cu setul de scufundari in portbagaj, oprindu-ma in locatiile cele mai promitatoare, desprinse parca din picturile lui Gauguin, si plonjand in adancul marii transparente si racoroase, inconjurat de o fauna marina pe cat de diversificata si colorata pe atat de linistitoare in simplitatea sa.

Dupa sesiunile indelungate de scufundari ma retrageam sleit si ars de soare la umbra pinilor care imbraca insula cu un gyros si o bere locala, privind catre mare. Linistea dupaamiezilor de iulie in insula Thassos este asurzitoare…singurul sunet care bruiaza atmosfera este cel al unor pasari locale, insa asta doar ajuta mintea noastra, a urbanizatilor, sa se adapteze, revenind incet la starea naturala.

Se spune ca insula Thassos poarta numele nepotului regelui Agenor, tatal Europei, cea rapita de Zeus, care trimis de rege sa ii gaseasca fiica s-a indragostit iremediabil de aceste meleaguri si a decis sa se stabileasca aici, iar daca insula a fost in masura sa rapeasca inima unui erou grec, este perfect explicabil de ce noi, simpli trecatori prin viata, suntem sedusi cu atata usurinta de farmecele acestui colt de rai.