Daca va doriti si altceva decat plaja si soare, pe Samothraki va puteti petrece cateva zile in cadrul unui peisaj montan, cu versanti impaduriti, vai racoroase si caderi de apa spectaculoase. Pentru iubitorii de excursii montane si plimbari in aer liber: sa nu va uitati acasa echipamentul necesar!
Insula Samothraki se bucura de o retea hidrografica bogata, care sustine o vegetatie abundenta. Peste tot intalnesti rauri de-a lungul carora se formeaza mici lacuri, un fel de piscine naturale, un SPA gratuit, oferit de natura 🙂 Una din cele mai mari curgeri de apa din zonele accesibile cu masina este raul Fonias, care coboara in cateva praguri abrupte inainte de a se varsa in mare, in apropierea turnului cu acelasi nume.
Samothraki, Cascadele raului Fonis (“Ucigasul” – in traducere din greaca)
De-a lungul raului, in amonte, traseul urmareste cursul apei si permite vizitarea a trei cascade spectaculoase, completate de lacurile formate de acestea prin eroziune – aceste lacuri se numesc “vathre” in limbajul local, iar in timpul verii apa este suficient de calda pentru a permite o baie placuta, in apa dulce de rau si sub umbra defileului, ca o alternativa la plajele toride si apa sarata a marii.
Intrarea in traseu este la aproximativ un kilometru spre est, pe soseaua principala a insulei, dupa campingurile din zona Therma. Dupa podul peste raul Fonias, semnalizat vizibil, o parcare mare pe dreapta reprezinta intrarea in traseu. In timpul sezonului, se plateste o taxa simbolica de 1 Euro.
Drumul pana la prima cascada (Gria Vathra) ne-a luat in jur de 40-45 de minute, poteca este larga si vizibila, nu paraseste cursul apei si nu are un grad de ascensiune sesizabil. Este accesibila oricui, cu exceptia a doua portiuni mai delicate unde malul a coborat si necesita ceva mai multa atentie. In prima portiune poteca este inundata de un apeduct amenajat de o ferma piscicola, insa cei 20-30 de metri se pot ocoli fie mergand pe pietrele descoperite din albia raului, fie pe marginea uscata a apeductului, folosind ca sprijin un bat de trekking sau un sprijin improvizat dintr-un lemn.
Cascada este vizibila de jos, unde se face plaja pe pietre sau baie in lacul destul de mare format de cascada. Pentru o imagine mai spectaculoasa, trebuie sa mai continuati traseul cam 50 de metri, se traverseaza raul si se trece pe malul stang al raului (cum privim catre aval). Apoi se urca pe o poteca destul de abrupta, care reprezinta si inceputul traseului catre urmatoarele cascade. Marcajul este destul de deficitar – placutele de tabla vopsite in rosu batute in cuie din loc in loc reprezinta singurele indicii, cand poteca se risipeste in multe posibile variante de poteci.
In prima parte traseul urca destul de abrupt (trebuie sa atinga cota de sus a cascadei), apoi urcarea este mai lenta, insa problemele de orientare raman. Traseul se departeaza de rau pentru a putea ocoli cateva zone abrupte – daca nu mai puteti inainta in siguranta – reveniti in traseu si cautati o varianta care ocoleste si mai mult – spre dreapta.
Cascada a doua, Gerania , este accesibila coborand in stanga din poteca principala. Sunt marcaje vizibile care indica deviatia de tip Y – si revenind ulterior. Nu este cea mai inalta cadere de apa vizibila, insa formeaza cel mai spectaculos lac, apa are reflexe verzi care dau senzatia de “jungla”, completata de o caverna pe peretele din dreapta.
Pana aici se mai adauga cam 30 de minute de mers (relativ la prima cascada).
Dupa revenirea in poteca principala gasim si un indicator scris cu litere grecesti care indica urmatoarea cascada – Klidosi – si timpul estimat pana la ea de 1 ora. Poteca este vizibila, marcajele prezente, traversand o vale abrupta la un moment dat, apoi traseul coboara spre stanga catre rau. Aici este un indicator care spune ceva in greceste, am dedus prin incercari succesive ca semnificatia este – “aici se traverseaza raul pe malul drept, iar traseul continua”. Initial – am crezut ca este sfarsitul marcajului si am continuat sa urcam in amonte, prin albia de rau, pe malul stang, cu raul in stanga – insa la un moment dat traseul se blocheaza intr-un lac si cateva stanci mari inaccesibile. Dupa ce se traverseaza raul, trebuie luate repere ferme pentru intoarcere, altfel exista riscul sa continuati coborarea la intoarcere pe malul drept, unde veti gasi o a patra cascada, care insa blocheaza traseul (reperul pentru traversare este un copac mare cazt, cu radacina expusa ; si trebuie retinut ca aici se traverseaza inapoi raul la intoarcere).
Dupa traversare, poteca urca aproximativ 50 de metri diferenta de nivel, apoi coboara si duce la lacul celei de-a treia cascade, destinatia finala – Klidosi. De la nivelul lacului se vede doar o cadere de apa de 2-3 metri, insa cascada in sine este ascunsa de peretele din dreapta. Pentru a o vedea, trebuie sa urcam pe malul drept al raului (adica avem lacul in dreapta) inca 50-100 de metri si avem un punct de belvedere optim. Cascada este foarte inalta si zgomotoasa, are doua praguri mici la baza si formeaza un curcubeu pe vaporii de apa (ce ramane exclusiv pentru ochii privitorului, nu l-am putut surprinde cu aparatul foto).
Este o drumetie accesibila pentru toata lumea, sunt portiuni unde nu se poate merge in papuci, deci ar fi recomandat un echipament cat de cat adecvat pentru stanci alunecoase si un sol nisipos si instabil. Ca si durata, depinde de fiecare, dupa 40 de minute de mers prin defileu, te poti bucura de o baie in lacurile formate la baza cascadelor, pentru ca apoi sa pornesti mai departe J Cei mai multi de opresc la prima cascada, cea mai aglomerata in plin sezon, dar daca doriti sa va bucurati de intimitate, mergeti inainte! Merita!
Samothraki, Ascensiunea pe muntele Saos
Poate cea mai solicitanta zi, a fost cea destinata pentru urcarea pe varful cel mai inalt al muntelui Feggari – vf. Marmara de 1611 m. Dificiultatea nu reiese neaparat din inaltimea muntelui, ci din faptul ca pornesti practic de la nivelul marii, deci ascensiunea este destul de abrupta.
Per ansamblu, traseul este foarte solicitant si usor de subestimat, din cauza aparentei vizibilitati/proximitati a varfului. Totusi diferenta de nivel de 3200 m (urcare+coborare) isi spune cuvantul, facuta intr-un unghi destul de mare si intr-un ritm sustinut. Insa panorama care se deschide odata ajunsi in varf merita tot efortul! 🙂
Plecarea in traseu se face din Therma. Este bine sa consultati harta orasului afisata in statia de autobuz pentru a nu rata intrarea in traseu, care incepe cand drumul principal se termina intr-o intersectie in “T”, din care se face stanga 20-30 m.
Marcajul traseului este pe aceasta portiune este reprezentat prin “momai” (gramajoare de piatra pt cine nu cunoaste muntii). Poteca serpuieste printre ferigi si urca moderat, dupa care devine mai abrupta, vegetatia se reduce, insa raman suficienti copaci care dau umbra. Odata cu aparitia copacilor trebuie sa gasiti si marcajul principal, niste tablite marcate cu vopsea reflectorizanta, cu indicativul “E6”. Unghiul de urcare este din ce in ce mai mare pana la final si trebuie dozat cu grija efortul, deoarece este o diferenta totala de nivel de 1600 m.
Dupa zona de padure se face traversarea a 2 cursuri de apa (ultimele surse de apa pana la intoarcere), pe o curba de nivel relativ constanta. Pana aici se fac o ora jumatate – 2 ore pt amatori.
Dupa al doilea parau traseul urca abrupt printr-un valcel pana intr-o coama de deal. Marcajele continua destul de des printr-o padure rara, poteca serpuind, dar pastrand ascensiunea constanta si creasta dealului. Trecerea din zona de vegetatie in golul alpin este destul de vizibila, traseul facand in dreptul unui popas un unghi la dreapta destul de ascutit. Totoadata, varful devine vizibil, dand senzatia aparenta de apropiere. Insa de aici urmeaza partea dificila. Crestele de ascund succesiv, varful aflandu-se la 2 ore de mers, de urcus din ce in ce mai abrupt.
Marcajele devin din ce in ce mai rare, dar stivele de pietre le suplinesc absenta, pentru o orientare cat de cat in teren, de detaliu. Pastrand directia principala catre varf, se intalnesc chiar si portiuni de escalada (saritori), care pot fi insa ocolite, cu penalizare de timp. La un moment dat se atinge traseul de creasta, intr-un varf secundar. De aici se vede in stanga varful Marmara de 1611 m, la 20-30 de minute.
La intoarcere pot aparea probleme de orientare dupa traversarea celor 2 cursuri de apa, existand tentatia de a cobori spre drepata unde se aude o cascada. Dat fiind nivelul de oboseala de la nivelul traseului chiar nu este indicat sa mergeti mai mult de 20-30 de metri fara a avea confirmarea traseului printr-un marcaj cu pietre pana la gasirea potecii dintre ferigi, de unde este mai greu sa va rataciti.
Am facut acest traseu in 7 ore dus-intors, insa, cu tot antrenamentul la activ, febra musculara a urmat incontestabil. Recomandam intrarea in traseu la 7 dimineata pentru a avea o rezerva de mers de 10 ore si hrana dulce. De asemenea, de luat in calcul, faptul ca, la coborare, este necesar un timp aproape egal cu cel de urcare.
mai rar gasesti asa ceva scris despre grecia !
Frumos traseu !
Multumim mult de instructiunile detaliate si foarte utile. Vom merge acolo in sept anul acesta si spera sa fie frumos
Am fost pe Fengari in 2014 si 2015, ambele dati primavara la sfarsitul lunii Mai. Intrarea cea mai simpla in traseu: in dreapta cladirii Bailor Termale din centrul localitatii Therma incepe un drum forestier. Pornim pe acest drum, in prima curba, sub drum, se afla un bazin cu apa termala sulfuroasa, cam ca gropanele de la Herculane, excelent dupa o zi de drumetie. Dupa cateva sute de metri se ajunge la o poarta pentru caprele semisalbatice care populeaza insula. Continuam pe drum, dupa aproape o ora se ajunge la o statie de retransmisie de telefonie mobila si apoi o stana de capre cu acoperis de tabla corugata. De aici incepe poteca propriuzisa si apare marcajul potecii paneuropene E6. Se traverseaza un parau de la dreapta la stanga, urmeaza o banda de pietrarie, in care poteca urca mai abrupt, si apoi o minunata padure veche de stejar care se intinde pe o diferenta de nivel de cam 500m. Dupa aproximativ 3 ore se iese la gol alpin la un minunat izvor care curge tot timpul anului. Altitudinea la izvor este cam 1100m. Dupa izvor se traverseaza valea si se continua in urcus usor de-a coasta. Se ajunge la un loc de campare unde poteca face un cot tare spre dreapta. In continuare poteca este marcata cu momai si pete de vopsea rosie. De aici mai sant cam doua ore pana in varf. Se urca constant pe o culme laterala, mai intai o zona cu vegetatie pitica, apoi vegetatia dispare cu desavarsire. Se ajunge in creasta principala la un punct de belvedere de unde, daca vremea permite, se vede Kamariotissa si Hora. Varful este spre stanga. Pe vreme de ceata mai bine faceti cale intoarsa. In 2014, pe 24 Mai, am fost surprinsi pe Fengari, la cam 1300 m altitudine, de un cutremur de 6,4 pe scara Richter. A fost o experienta de neuitat.
Salut,
Multumim pentru informatii.
Doar doua trasee sunt?
Multumesc pentru pretioasele informatii!!In 2013 am fost in Samothraki si am ratat urcarea pe Fengari,m-am tot invartit pe langa baile din Therma si nu am gasit drumul ,dar cu informatiile primite sper sa-l gasesc in iulie anul acesta cand voi mergein vacanta in Samothraki.
Câteva precizări.M-am întors din Samothraki acum trei zile(9 Iulie 2018).La plecare am crezut ca exista doar o vale cu cascade: valea Fonias.Am constatat la fata locului ca doar pe partea aceasta a insulei sunt cinci,conform spuselor gazdei noastre din insula și anume:Gria Vathra( nu este pe Fonias) și Pardiso ambele cu plecare din Therma (am vizitat doar una din ele), valea din dreptul campingului (a treia -nu am fost), valea Christo(a patra -am fost) pe care se ajunge pe drumul care merge la ruinele fostei mănăstiri -din drumul principal este un indicator de unde începe un drum neasfaltat pana la ruine apoi se mai merge puțin și apare valea pe stânga ;valea Fonias (a cincea -am fost) este cea mai mare , accesul este descris in text.Exista și pe partea cealaltă a insulei cascade de exemplu cele de la Xiropotamos dar nu am ajuns.Acestea au suferit modificări majore in Noiembrie 2017 când au fost ploi puternice iar peisajul sa schimbat datorită bolovanilor aduși de apa.Un lac a fost umplut cu pietre si nu mai este ca in pozele de pe net.Pe Fengari cel mai utilizat traseu este cel din Therma dar mai sunt și din partea cealaltă a insulei.