In inima Cretei

Platoul Lassithi si Pestera unde a fost zamislit Zeus

Dupa ce am vazut Creta din autocar, cu ghid mereu presat de timp si impreuna cu 50 de persoane mai rapide sau mai lente, a doua oara as merge cu masina personala pentru a savura pe indelete toate atractiile acestei uluitoare cetati de piatra care este marea insula Creta.

Multi turisti care vin aici se opresc in intinsele orase si ingustele plaje de pe tarmul nordic si putini se incumeta sa abordeze interiorul Cretei. Cum pasesti pe insula te socheaza cenusiul muntilor, inalti de peste 2400 m, alcatuiti din roci calcaroase si aproape lipsiti de vegetatie.

Doar pantele mai dulci dinspre poale au un covor vegetal care, de la distanta, apare si acesta de un verde murdar, neobisnuit pentru una ca mine care vine din suculentul mediu temperat al continentului.

Foarte curand m-am lamurit si ce este cu aceasta vegetatie de un verde alburiu: maslinii, pe care cretanii ii cultiva oriunde exita posibilitate ca omul sa-si tina echilibrul pe panta. In rest, s-au catarat maslinii salbatici, pitici si incapatanati, leandrii cu lujerele unduitoare pe firul vailor ceva mai umbroase si, din loc in loc, tasneste sageata cate unui chiparos.

Muntele Ida in care se afla pestera lui Zeus. Maslinii se lupta cu curgerile de grohotis:

Pe pantele unde blocurile de calcar colturoase au impiedicat orice alta planta sa se instaleze, au gasit loc prielnic ierburile aromatice, intre care timus, un fel de cimbrisor, dar cu o aroma de care m-am indragostit iremediabil (am avut permanent pe masuta din camera cateva ramurele ce mi-au fericit visele).

Cimbrisorul cretan (Thymus)

Platoul Lassithi

In una din zilele lui iunie am ales o incursiune in interiorul insulei. Adonis, ghidul grec vorbitor de limba romana,  ne spune ca vom vedea un peisaj absolut inedit al Platoului Lassithi, apoi o mica ascensiune la Pestera Dikteion, unde legenda spune ca s-a nascut Zeus.

Drumul urca in serpentine, pe un asfalt de buna calitate, cu peisaje ruiniforme ale pantelor calcaroase. La cota de 840 m deasupra marii s-a deschis o priveliste cu adevarat surprinzatoare: o campie intinsa (lungime de 11 km si latime de 6 km), neteda perfect, de un verde ce-mi amintea de plaiurile natale. Numita si campia celor 10000 de mori de vant (astazi pastrate ici-colo pentru culoarea locala, fiind inlocuite de pompele electrice, mai comode si probabil mai ieftine), platoul ofera conditii ideale pentru cultura cartofului, cerealelor si alte plante specifice unui climat mai rece.

Mori de vant cu pale de panza

Inconjurat de muntii inalti, platoul Lassithi are toate caracteristicile unei intinse polii (o campie carstica formata in lungi perioade geologice prin dizolvarea calcarului si captusirea fundamentului ei cu sedimente impermeabile). Satele nu sunt pozitionate pe aceasta campie, ci ele bordeaza platoul pe pantele mai dulci de la poala muntelui. In parte, este justificat; platoul este endoreic si apele ce se scurg iarna de pe versanti determina o ridicare pana aproape de suprafata a apelor freatice.

Platoul Lassithi

Intr-unul din aceste sate am facut si noi popas. Localnicii ne-au primit binevoitori cu frumoase exprimari in limba romana (semn ca natia noastra s-a pus serios pe calatorii!) si imbietoare bucate (noi inca nu luasem micul dejun). Sucul de portocale preparat in fata noastra a deschis micul dejun, urmat de o omleta cretana pufoasa (de 4E), rumena si aromata, gata sa hraneasca 2 persoane infometate. Totul s-a incheiat cu o cupa de iaurt gros, stropit cu miere de cimbrisor cretan (uluitor de parfumat, greu de descris in cuvinte, dar niciodata uitat de cel ce l-a savurat).

La taverna din sat se prepara sucul proaspat de portocale

Urmand indicatoarele, am pornit spre pestera. Pe margine, cretani cu legaturi negre pe cap (se numesc sariki), tin de franghie cate un magarus bland pentru cei care nu pot urca pantele muntelui pana la pestera. Dar nu e nevoie, mai ales in ce ne priveste. Dezvoltatorii au construit o alee cu dale de piatra prinse in beton si care serpuieste pana la intrarea in pestera. Altitudinea la care se afla pestera este de 1025 m.

Magarusi in asteptare de clienti

Pe drum aflam legenda nasterii lui Zeus (http://www.explorecrete.com/mythology/zeus-birth.html), toti o ascultam cu zambet ingaduitor si admiratie desavarsita pentru nestavilita imaginatie a acestui mandru, vesel si stravechi popor.

Interiorul pesterii lui Zeus

Ajunsi la pestera am cumparat bilete de vizitat (4E, iar pentru seniori, elevi, studenti, 2E), apoi am patruns pe scari special amenajate pe gura larg deschisa (de fapt largita de localnici). Am constatat ca grota este un aven foarte frumos modelat, cu peretii imbracati in cele mai complicate dantelarii de calcite, ingenios puse in evidenta de lumini colorate. Am coborat pe scari vreo 60-70 de metri pana la un ochi de apa in care turistii arunca monezi, pasamite, sa-l induplece pe Zeus sa le indeplineasca vreo dorinta anume.

Bazinul cu monede din pestera lui Zeus

Bine racoriti in microclimatul umed si foarte racoros (vreo 13 grade), am iesit incet afara la o temperature de 28 grade, o atmosfera placuta si inmieresmata de felurite plante in floare pe care acum le vad pentru prima oara.

Mori de vant in mijlocul satului

Intrarea pe terasa tavernei si a magazinelor satesti

Revenind in sat, am descins la chioscurile cu produse traditionale din zona de unde am cumparat ulei de masline extravirgin (cu preturi intre 8 si 9E per litru), pasta de masline (2 – 3E un borcanel mic), bureti de mare (2E cel mic, 3E cel mai maricel), miere de albine si fel de fel de suveniruri bine lucrate. Cine are talentul negustoriei, poate negocia cu vanzatorul si scoate un pret foarte bun. Eu nu am facut-o niciodata ca nu am aceasta arta. Dar in toate micile magazine de tara sau de cartier nu vei gasi preturile produselor afisate. Asta pentru ca grecul te invita la targuit! Nu se poate targui in supermarket unde este si singurul loc unde am vazut preturile afisate pe produse.

M.