De ce sa vizitati Polygiros in Halkidiki ?

Nu stiu cati dintre voi ati vizitat sau auzit de acest oras din Halkidiki, insa cu certitudine sunteti familiarizati cu atmosfera si plajele de pe peninsula, daca nu in urma unor incursiuni personale, macar in urma lecturarii articolele de pe grecia.de-weekend, ce sunt intr-adevar atotcuprinzatoare.

Dar, nu voi insista acum pe motivele pentru care ar trebui sa includeti Halkidiki in itinerariile voastre estivale, pentru ca nu am nici un interes in a promova peninsula, in afara purei placeri de a impartasi din impresiile mele pe aceste meleaguri cu toti cei care sunt indragostiti de Grecia, si acest review este dedicat exclusiv acestui orasel ascuns din calea freneziei turistilor.

Polygiros nu este tocmai in topul destinatiilor romanilor plecati in Halkidiki in cautarea marelui, soarelui si bucatelor grecesti, pentru ca nu are marea, insa ar trebui sa fie. Este un secret bine pastrat al peninsulei, care insa mi s-a aratat in cale toamna trecuta, cand am dat o fuga pana la „vecinii” nostri greci.

Ce mi-a placut cel mai mult a fost atmosfera rustica, aproape medievala, a orasului vechi. Polygiros are intr-adevar si un „oras nou”, insa nici nu se compara cu cel vechi, unde stradutele pietruite sunt inramate de cladiri la fel de pitoresti si gazduiesc magazinase, taverne si baruri. Este un orasel de neuitat, casa a aproximativ 5.000 de locuitori, multi dintre ei ocupandu-se in continuare cu plantarea maslinilor.

Dedicati o zi intreaga acestei vizite, asta daca nu vreti sa va petreceti cateva zile doar aici, si purtati incaltaminte confortabila pentru ca stradutele va vor cere ca sacrificiu mii de pasi (cu siguranta, ii veti face pe cei 10.000 necesari). De asemenea, fotografiile vor curge de la sine, gasindu-si inspiratia in cladirile vechi, traditionale, cele sase fantani ale orasului, primaria construita din piatra, si multe alte atractii.

Daca vreti sa va odihniti un pic picioarele si sa savurati preparate culinare delicioase, va recomand sa popositi la Exi Vryses, un restaurant foarte cochet, ce se integreaza perfect in atmosfera istorica a orasului vechi.

Proprietarii restaurantului au fost foarte amabili cu noi, iar gradina restaurantului a fost cadrul perfect pentru a savura preparate traditionale grecesti. Imaginati-va ca veti savura tzatziki, souvlaki si alte asemenea bunatati in timp ce atmosfera este parfumata de pini. Eu, personal, am incercat vita cu prune, garnisita cu alune si pot spune ca m-as intoarce in Polygyros doar pentru a mai comanda inca o portie. Cam totul aici este facut in casa si este servit in portii generoase, in special salatele si aperitivele. Desertul? Categoric prajiturile cu cafea.

La capitolul cazare nu va pot recomanda un anume hotel pentru ca noi am fost cazati in Nea Moudania, o statiune foarte populara printre turistii din tara noastra, insa m-am interesat si cu siguranta m-ar „coafa” o sedere la Hotel Marelia, unde planuiesc sa stau vreo doua nopti anul acesta. Dar mai multe despre hotel va spun dupa ce ma voi intoarce de acolo.