Impresiile Iuliei in Halkidiki, bratul Sithonia
Dupa lungi asteptari, vara a sosit in sfarsit. In mai putin de doua saptamani ne pregatim de concediu, iar optiunea noastra – a mea, a sotului si a celor doi copii – ramane si pentru acest an bratul Sithonia.
Am mers in frumoasa peninsula greceasca anul trecut, la inceputul lunii iunie, la recomandarea unor buni prieteni, si am avut parte de un sejur minunat in Sarti, un orasel situat in partea nordica a bratului. Am ales sa mergem cu masina personala si am optat pentru traseul Bucuresti-Ruse-Pleven-Sofia-Kulata-Salonic-Nea Moudonia-Nikiti-Sarti, pe care l-am parcurs in aproximativ 13 ore (mai multe informatii despre traseu gasiti aici: Bucuresti Halkidiki).
Am plecat la zece noaptea si am ajuns la destinatie in jurul orei 11.00.
Epuizati dupa lungul drum, ne-am indreptat spre hotelul la care facusem rezervare, Villa Maria Toroni amplasat pe malul marii. Chiar daca ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului pe plaja, timpul petrecut in camera de hotel a fost extrem de placut. Am avut parte de o camera cu vedere la mare, balcon, aer conditionat, televizor, telefon, frigider, baie cu dus, uscator de par, internet wireless si, deliciul celor mici, mic dejun in camera. Sejurul de sase nopti ne-a costat undeva pe la 600 de euro.
Cat despre plaja, ne-am bucurat de una din cele mai mari plaje din Sithonia si cea de-a treia plaja blue flag din estul Sithoniei, Sarti Beach.
Cu o suprafata de 2,5 kilometri lungime si 50 de metri latime, plaja este bine dotata cu zone libere, zone de rulote, sezlonguri, umbrelute, zone pentru diverse sporturi de plaja, fiind ideala pentru familiile cu copii. In timp ce in partea nordica intrarea in apa este brusca, la un metru, spre sud este ceva mai lina. Panorama ce se deschide spre golf iti taie respiratia: de la rasaritul la apusul soarelui, Muntele Athos, cu o inaltime de putin peste 2000 de metri, atrage ca un magnet toate privirile.
Pe langa timpul petrecut in Sarti, am vizitat intr-una din cele sapte zile de concediu si pestera Petralona (despre care scrie si pe site ca si excursie optionala aici: Excursii optionale Halkidiki), situata la aproape 100 de kilometri departare, in care s-a descoperit cel mai vechi craniu uman de pe continentul european. Nu am ratat nici posibilitatea de a merge intr-o croaziera la muntele Athos, care ne-a costat 20 de euro de adult si 10 euro de copil.
Cu mancarea si bautura ne-am descurcat destul de bine. Am servit de cateva ori pranzul si cina la tavernele de pe plaja si am mancat si la restaurantul hotelului. Pe total, am cheltuit cel mult 50 de euro pe zi pentru a satisface poftele culinare ale intregii familii.
Frumusetea naturala si primirea calda de care ne-am bucurat ne-au convins sa revenim in Sarti. Astfel ca am facut rezervarile din timp si ne-am pregatit de aceasta data pentru zece zile de relaxare si visare pe plaja cu nisip fin a statiunii.
Recomand cu caldura tuturor categoriilor de turisti peninsula Halkidiki, nu veti fi dezamagiti de ceea ce veti gasi acolo!
Anul acesta am decis sa schimb registrul si sa merg intr-un loc “mai de lux”; am ales Porto-Carras. Am ceva emotii, deoarece la greci tot ce este de 5* este de fapt de 4* si ce este de 4* este de 3*… s. a. m. d
In Halkidiki se poate merge si intr-un weekend prelungit sau o minivacata (de rusalii, de pasti)
Dintre toate plajele din Halkidihi, cel mai mult mi-a placut Karidi Beach!