Samothraki, luna de miere in insula marilor zei

Departe de lume, departe de griji, probleme si agitatie. Doar tu si acea persoana speciala din viata ta, intr-o oaza de liniste si pace. Daca asta iti doresti pentru vacanta ta, atunci iti recomand cu cea mai mare caldura micuta insula Samothraki.

Eu si sotia mea ne-am ales-o ca destinatie pentru luna de miere si nu am regretat alegerea facuta. Ei bine, am regretat putin faptul ca drumul pana la portul din Alexandroupolis ne-a dat ceva batai de cap, intrucat am reusit destul de greu sa dam de port si sa prindem bilete (costul unui bilet single este de 10 euro), dar cele aproape trei ore petrecute pe feribot pana la portul Samothraki, peisajul salbatic si marea care ne inconjurau, ne-au facut sa uitam cu desavarsire de acele momente ceva mai grele. (detalii despre drumul Bucuresti Samothraki gasiti aici: Traseu Bucuresti Samothraki)

Odata ajunsi la mal, „am debarcat” spre Niki Beach Hotel, hotelul de trei stele situat, spre bucuria noastra, la numai 500 de metri de port si asezat chiar pe plaja, unde rezervasem o camera dubla pentru cinci nopti. Gazdele, extrem de primitoare, ne-au oferit cheia unei camere cu balcon privat si vedere la mare, dotata cu TV cu plasma, frigider, aer conditionat, telefon, internet wireless, uscator de par si baie cu dus.

Pe durata celor sase zile ne-am bucurat si de mic dejun, in camera sau in restaurantul hotelului. Tinand cont ca pentru cazare am cheltuit mai putin de 300 de euro, nu am avut nimic de reprosat, ba chiar serviciile oferite au fost peste asteptari.

Toate detaliile despre hotel gasiti pe booking: Niki Beach Hotel

Cat despre insula, aceasta este marcata puternic de cateva elemente: apa nemaipomenit de limpede, pietrele din apa si de pe plaja si mirosul extrem de puternic degajat de ierburi

Nefiind niciunul dintre noi impatimiti ai statului pe plaja, ci mai degraba dornici de aventura, de cutreierat, nu ne-a deranjat deloc faptul ca in Samothraki nu am dat peste plaje cu nisip fin, ci mai degraba peste intinderi uriase de pietricele mici. In suflet ne-a ramas plaja Kipos, plina de pietricele de toate culorile: gri, verzui, albastrui, mov, alb.

Ne-am afundat si in padure, am dat peste cascade asemeni celor din povesti, inalte si zgomotoase, am mers si spre muntele Samothraki si spre izvoarele fierbinti din Therma, aflate la aproape un sfert de ceas de hotelul unde am fost cazati si am vizitat si Sanctuarul Marilor Zei.

Am poposit si in pitorescul oras Chora, capitala insulei Samothraki, cocotat pe stanci si caracterizat de stradute inguste, case vechi si o priveliste care iti taie rasuflarea.

Am degustat cateva dintre preparatele grecesti si nu am ratat nici produsele din carne sau lapte de capra, prezente in toate tavernele de pe insula. In timpul celor sase zile petrecute pe insula nu ne-a fost nici macar o data dor de civilizatie, mai degraba ne uitam cu tristete dupa fiecare zi ce se scurgea parca prea repede din calendar.

Am spus cu multa parere de rau „la revedere” acestui mic paradis unde am trait o luna de miere cum numai in vis puteam spera sa avem.