Despre noi

Civilizatia Minoica, Creta

Minoanii (sau minoicii) si palatele lor

Mi-am rezervat 2 zile sa vizitez vestigiile a ceea ce noi astazi cunoastem sub denumirea de civilizatia minoica, cea mai veche din Europa. Vestigiile sunt ruinile mai multor palate (vreo 5 la numar) din care Knossos este cel mai mare. Nu doresc sa intru in istoria locuirii insulei Creta, in aceasta privinta, Wikipedia face un sumar foarte bun (Civilizatia Minoica).

In cateva cuvinte as vrea sa relatez impactul pe care palatul Knossos si ce s-a descoperit acolo l-au avut asupra mea, un turist oarecare, cu o minima pregatire istorica, arheologica, literara etc. Inarmata cu pliante, schite, desene (din pacate nu am avut un ghid specializat, dar mai trageam cu urechea la grupurile mari care aveau asa ceva). Sa ai ghid iti trebuie cam 100E (sau mai putin, daca ai talent de negociator). Dar am resimtit frustrare din aceasta cauza….grupul din care am facut parte nu a dorit!

Knossos-ul este situat la vreo 5 km de Heraklion (capitala Cretei), intr-o mare de verdeata (maslini si chiparosi) si cand te apropii nu prea realizezi ce ai putea vedea….Se intra pe sub o bolta de vita intinsa pe pergole, de o parte si alta a aleii fiind banci si o racoare placuta (pe care le-am apreciat foarte mult dupa ce am iesit din sit). Platesti la casa (8E normal, 4E seniori, studenti, elevi) si esti poftit sa inaintezi… Intai se deschide un platou, in dreapta cu bustul lui sir Arthur Evans si o placa de plastic transparent pe care sunt gravate cu negru cateva cuvinte de informare generala. Asemenea placi se gasesc in mai multe puncte, dar nu indeajuns de multe ca sa te ajute sa intelegi aprofundat unde te afli.

palatul knossos creta

Topografic, palatul ocupa partea superioara a unui deal, separat de dealurile din jur prin pante destul de mari, un loc ideal pentru amenajarea unei constructii de o asemenea amploare. Dupa ce am facut turul sitului, mi-am dat seama cat este de mare, peste 2 ha de teren acoperit de ziduri, trepte, scari, platouri, coloane, intranduri, pavaje din piatra cubica, camari mai mari si mai mici…Dupa o ora de mers eram deja epuizata, pe de o parte, chinuita sa lucrez cu imaginatia, pe de alta, soarele dogoritor care te lovea drept in moalele capului…Sir Athur Evans a incercat sa reconstituie crampeie de ceea ce el a descoperit acolo, sa refaca incaperi, coloane, fresce…astfel ca bietul turist sa nu se mai chinuie atat de mult cu materia lui cenusie neindestulatoare pentru maretia locului. Eu l-am apreciat, altminteri as fi ramas cu niste picioare obosite si albe de praful de calcar si gips ce s-a depus cu darnicie in cele 2-3 ore cat am poposit acolo si un creier fiert de soarele cretan.

In imaginea de mai jos este o reconstituire grafica a ceea ce a insemnat palatul, uluitoarea lui dezvoltare pe verticala, eleganta si stilul “foarte mediteraneean” al ansamblului (spun asta pentru ca asa arata ansamblurile actuale de locuit, albe si fara acoperisuri in panta cum suntem noi obisnuiti in climatul mai rece si mai ploios in care locuim. Si inca ceva interesant, foarte mult case, cu un cat sau doua, arata neterminate si par a avea mustati, adica fierul beton este lasat in afara in eventualitatea ca proprietarul mai doreste, peste ani, sa mai adauge un nivel).

palatul knossos creta

Privesti in jur si ramai inmarmurit ce populatie era atunci (adica acum 4000 de ani), cat de numeroasa, bine hranita, cu ce echipamente au lucrat sa poate ridica aceste blocuri de calcar, frumos cioplite, incat sa se potriveasca unele in altele. Miile de coloane (din care se pastreaza putine si acelea reconstituite de Arthur Evans) erau, la origine, din trunchiuri de chiparos, infipte cu capatul mai subtire in podea, in lacasul de piatra scobit anume.

Intr-una din ansamblurile de cladiri, inconjurata de gratii si placi de plexigas (probabil sunt multi imberbi care ar dori sa se aseze pe tronul lui Minos !!!) se afla una dintre salile oficiale ale palatului, dupa decoratiunile bogate, tronul si bancile laterale. Ce m-a uimit pe mine a fost dimensiunea acestor obiecte…ma uitam la scaunul din alabastru de langa perete, modest, desigur, cu sezutul sculptat asa fel ca sa se aseze fesele cat mai comod…dar foarte mic. Ma gandeam ca un barbat din ziua de azi abia de-ar putea sa stea cu jumatate de sezut pe acel scaun. E clar, in 4000 de ani, omul a luat multisor  in inaltime si, in ultimul timp, foarte mult in latime, uf!

Toate frescele pe care le-am vazut arata niste personaje extrem de frumoase, elegante, linia corpului de un echilibru perfect, atata doar, zice Arthur Evans, erau mici de inaltime.  Barbatii sunt pictati cu pielea de culoare brun-aramie, iar femeile, cu pielea alba, singura segregatie (mai degraba cocheta) pe care am remarcat-o la aceasta civilizatie.

palatul knossos creta

palatul knossos creta

Sala tronului, cu banci de piatra, tronul sculptat in alabastru, ca si vasul circular de pe podea. Decoratiunea peretilor cu doi grifoni in camp de crini unduitori arata eleganta si rafinamentul de ansamblu al salii.

Dar revelatia pe care am trait-o cu adevarat la maxima intensitate a fost la muzeul din Heraklion. Aici am ajuns a doua zi dupa ce am vizitat sit-ul arheologic si unde sunt aduse toate piesele descoperite, in starea lor native, de sir Arthur Evans si alti arheologi. Din pacate, muzeul are doar 4 sali deschise, este foarte mare si de cativa ani se lucreaza la renovarea lui. Insa atat cat am vazut m-a fermecat, m-a uluit, m-a pus serios pe ganduri, m-a facut sa am incredere in specia noastra ca poate nu vom pieri ca niste natarai…

Nu am putut obtine fotografii de acolo, era interzis fotografiatul, dar am ilustrat relatarea mea cu cateva imagini de albume. Am poposit minute in sir la fiecare exponat, nu ma mai saturam sa le admir, sa le cercetez, sa privesc fiecare detaliu… M-a surprins nemaipomenit situatia femeii in epoca minoica, aproape as zice la fel ca in zilele noastre….este infatisata in diverse scenete, reliegioase, sportive, casnice, mereu alaturi de barbat sau chiar in fata lui. Iata, de ex, deschizand o procesiune; in alta, numita “parizianca”, o arata puternic machiata, zambind frivol;  “doamnele in albastru”, un grup de 3 tinere unde vedem detalii foarte actuale privind imbracamintea –  as zice ca am avut chiar un soc, am impresia ca designerii si stilistii de astazi s-au cam inspirit la greu de la minoici! In alta fresca, le vedem participand la jocurile cu salturile peste tauri si imbracate, de asta data, sportive.

palatul knossos creta

Ma gandeam ca boxul a fost o inventie interbelica, de-a englezilor, ca nu-i asa? ei au inventat toate sporturile!….da de unde! Doi tineri minoani se lupta foarte elegant cu manusi de box.

Si toate celelalte artefacte, vase, podoabe, arme (internetul este foarte generos in a ilustra civilizatia minoica) spune extrem de mult despre acea epoca. A fost o epoca lipsita de razboaie, optimista, cu drag de viata, cu femei si barbati dedicati, deopotriva, frumosului, petrecerii timpului in mod placut (sport, ospete, procesiuni,  dar si placerilor sexuale – ne-am amuzat teribil ca in toate magazinele de suveniruri sunt opulent prezentate spre vanzare diverse obiecte cu scene de sex  in cele mai neasteptate infatisari, preluate de pe artefacte).

Civilizatia Minoica Creta

Doamnele in albastru, etalandu-si coafurile foarte moderne (zulufii la ureche, cum se poarta si astazi) si vestele anume lucrate sa arate sanii dezveliti

Civilizatia Minoica Creta

Celebrul joc sportiv al saltului peste taur la care participau atat femei, cat si barbati Observam ca aici femeile (cele cu pielea alba) sunt costumate de aceasta data foarte sportiv, ca si barbatii

palatul knossos cretaUn pandativ de aur care infatiseaza doua albinute harnice mi-a luat ochii…pe langa o multime de cercei si inele si coliere grele din aur masiv, bratari si ace de par…semn ca minoanii stiau sa se infatiseze foarte chic! 

 

 

 

 

 

 

Si asa am incheiat doua zile foarte placate sufletului si, mai ales, ochiului, prin bunul gust si delicatetea formelor pe care le-am vazut, prin bogatia si armonia acelor vechi oameni pe care eu ii vad de aici, dupa 4000 de ani, fericiti….cel putin asa spun frescele….Altceva nu putem spune despre ei, totul este mister sau legenda. Stiau sa scrie dar nici pana azi nu s-a reusit descifrarea scrierii lor.  De exemplu, discul inscriptionat de la Festos (o alt acetate minoica) face si acum neputinciosi o multime de decriptori, matematicieni, inteligentii lumii de azi in chinurile lor de a descifra inscriptia. Evident, ca mi-am cumparat si eu o reproducere sa o am in vitrina….cine stie, poate am vreo inspiratie !!!

Aici gasiti primele impressi din Creta: Creta satul Fodele si In inimia Cretei

Maria M.

3 Comments

  1. Felicitari pentru redarea acestui articol. Putina lume stie de aceasta civilizatie !

  2. Cornelia Lazar on

    Frumos si corect scris.Referitor la discul de la Festos, in urma cu putin timp , in cursul lunii octombrie,s-ar parea ca a fost descifrat.L-am putea numi primul Cd-rom, se citeste din exterior catre interior si ar fi un fel cantare, rugaciune catre mama.

Leave A Reply